marți, 6 iulie 2010

Cutia de pe noptieră


lumina răsăritului rostogoleşte-n mare
o stea topită-n ochiul stâng al unui ieri neodihnit

o scoică îşi aruncă perla

în genunchi, tăcut şi apăsat, licurici sărută molii
din cutia de mărgele adusă pe uscat

o pasăre se-ntinde

câţiva fluturi îşi naufragiază zborul
în cafeaua neagră a unui îndrăgostit

iubita încă nu s-a trezit

7 comentarii:

tulullah spunea...

frumoos :)

osecunda spunea...

tu știi, licurici, că eu acum am văzut că data postului tău coincide cu o dată... dragă mie?
fapt care mă face să ”îmi însușesc” rândurile tale, cu o bucurie aproape...spasmofilică?! (nevermind:)), drept imn al sărbătorii mele...
PS: detalii când om reuși să roim în jurul ceștilor de cafea...de muuult promise:)

Paul spunea...

Interesanta, simpla, usor enigmatica ce poate prevesti o frumoasa poveste de dragoste...

Qudatu spunea...

imaginii la fel de faine si aici...
mersi de cuvintele frumoase...
nu te-ammai auzit de multa vreme...

şerban spunea...

:) cute

elena marin-alexe spunea...

lumina răsăritului rostogoleşte-n mare
o stea topită-n ochiul stâng al unui ieri neodihnit

Crampei de metafora..sublim!Noapte buna focsaneanca mea draga!

Hopernicus spunea...

LA MULTI ANI!

CU ADMIRATIE SI PRIETENIE